vânturatic
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From vânturi + -atic, plural of vânt.
Adjective[edit]
vânturatic m or n (feminine singular vânturatică, masculine plural vânturatici, feminine and neuter plural vânturatice)
Declension[edit]
Declension of vânturatic
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | vânturatic | vânturatică | vânturatici | vânturatice | ||
| definite | vânturaticul | vânturatica | vânturaticii | vânturaticele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | vânturatic | vânturatice | vânturatici | vânturatice | ||
| definite | vânturaticului | vânturaticei | vânturaticilor | vânturaticelor | |||