înmâna
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înmâna (third-person singular present înmânează, past participle înmânat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of înmâna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înmâna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înmânând | ||||||
| past participle | înmânat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înmânez | înmânezi | înmânează | înmânăm | înmânați | înmânează | |
| imperfect | înmânam | înmânai | înmâna | înmânam | înmânați | înmânau | |
| simple perfect | înmânai | înmânași | înmână | înmânarăm | înmânarăți | înmânară | |
| pluperfect | înmânasem | înmânaseși | înmânase | înmânaserăm | înmânaserăți | înmânaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înmânez | să înmânezi | să înmâneze | să înmânăm | să înmânați | să înmâneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înmânează | înmânați | |||||
| negative | nu înmâna | nu înmânați | |||||