îmbogăți

Romanian

Etymology

în- +‎ bogat

Verb

a îmbogăți (third-person singular present îmbogățește, past participle îmbogățit) 4th conj.

1. to enrich
2. (reflexive) to enrich oneself, get rich

Conjugation

    conjugation of îmbogăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îmbogăți
gerund			îmbogățind
past participle			îmbogățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbogățesc	îmbogățești	îmbogățește	îmbogățim	îmbogățiți	îmbogățesc
	imperfect	îmbogățeam	îmbogățeai	îmbogățea	îmbogățeam	îmbogățeați	îmbogățeau
	simple perfect	îmbogății	îmbogățiși	îmbogăți	îmbogățirăm	îmbogățirăți	îmbogățiră
	pluperfect	îmbogățisem	îmbogățiseși	îmbogățise	îmbogățiserăm	îmbogățiserăți	îmbogățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbogățesc	să îmbogățești	să îmbogățească	să îmbogățim	să îmbogățiți	să îmbogățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbogățește			îmbogățiți
	negative		nu îmbogăți			nu îmbogățiți

Synonyms

• înavuți