îmbrânci

Romanian

Etymology

în- +‎ brâncă +‎ -i

Verb

a îmbrânci (third-person singular present îmbrâncește, past participle îmbrâncit) 4th conj.

1. to push (hard)
2. to jostle

Conjugation

    conjugation of îmbrânci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îmbrânci
gerund			îmbrâncind
past participle			îmbrâncit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbrâncesc	îmbrâncești	îmbrâncește	îmbrâncim	îmbrânciți	îmbrâncesc
	imperfect	îmbrânceam	îmbrânceai	îmbrâncea	îmbrânceam	îmbrânceați	îmbrânceau
	simple perfect	îmbrâncii	îmbrânciși	îmbrânci	îmbrâncirăm	îmbrâncirăți	îmbrânciră
	pluperfect	îmbrâncisem	îmbrânciseși	îmbrâncise	îmbrânciserăm	îmbrânciserăți	îmbrânciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbrâncesc	să îmbrâncești	să îmbrâncească	să îmbrâncim	să îmbrânciți	să îmbrâncească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbrâncește			îmbrânciți
	negative		nu îmbrânci			nu îmbrânciți

See also

• împinge