împăciui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a împăciui (third-person singular present împăciuiește, past participle împăciuit) 4th conj.
- to pacify
Conjugation[edit]
conjugation of împăciui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a împăciui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împăciuind | ||||||
| past participle | împăciuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împăciuiesc | împăciuiești | împăciuiește | împăciuim | împăciuiți | împăciuiesc | |
| imperfect | împăciuiam | împăciuiai | împăciuia | împăciuiam | împăciuiați | împăciuiau | |
| simple perfect | împăciuii | împăciuiși | împăciui | împăciuirăm | împăciuirăți | împăciuiră | |
| pluperfect | împăciuisem | împăciuiseși | împăciuise | împăciuiserăm | împăciuiserăți | împăciuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împăciuiesc | să împăciuiești | să împăciuiască | să împăciuim | să împăciuiți | să împăciuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împăciuiește | împăciuiți | |||||
| negative | nu împăciui | nu împăciuiți | |||||