împătura
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a împătura (third-person singular present împăturează, past participle împăturat) 1st conj.
- Alternative form of împături
Conjugation[edit]
conjugation of împătura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împătura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împăturând | ||||||
| past participle | împăturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împăturez | împăturezi | împăturează | împăturăm | împăturați | împăturează | |
| imperfect | împăturam | împăturai | împătura | împăturam | împăturați | împăturau | |
| simple perfect | împăturai | împăturași | împătură | împăturarăm | împăturarăți | împăturară | |
| pluperfect | împăturasem | împăturaseși | împăturase | împăturaserăm | împăturaserăți | împăturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împăturez | să împăturezi | să împătureze | să împăturăm | să împăturați | să împătureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împăturează | împăturați | |||||
| negative | nu împătura | nu împăturați | |||||