împreuna
See also: împreună
Romanian
Etymology
From împreună.
Verb
a împreuna (third-person singular present împreunează, past participle împreunat) 1st conj.
- to join, combine, put together, couple, unite
Conjugation
conjugation of împreuna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împreuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împreunând | ||||||
| past participle | împreunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împreunez | împreunezi | împreunează | împreunăm | împreunați | împreunează | |
| imperfect | împreunam | împreunai | împreuna | împreunam | împreunați | împreunau | |
| simple perfect | împreunai | împreunași | împreună | împreunarăm | împreunarăți | împreunară | |
| pluperfect | împreunasem | împreunaseși | împreunase | împreunaserăm | împreunaserăți | împreunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împreunez | să împreunezi | să împreuneze | să împreunăm | să împreunați | să împreuneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împreunează | împreunați | |||||
| negative | nu împreuna | nu împreunați | |||||