înșirui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a înșirui (third-person singular present inșiruie, past participle înșiruit) 4th conj.
- to line up
Conjugation
[edit] conjugation of înșirui (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a înșirui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înșiruind | ||||||
past participle | înșiruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înșirui | înșirui | înșiruie | înșiruim | înșiruiți | înșiruie | |
imperfect | înșiruiam | înșiruiai | înșiruia | înșiruiam | înșiruiați | înșiruiau | |
simple perfect | înșiruii | înșiruiși | înșirui | înșiruirăm | înșiruirăți | înșiruiră | |
pluperfect | înșiruisem | înșiruiseși | înșiruise | înșiruiserăm | înșiruiserăți | înșiruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înșirui | să înșirui | să înșiruie | să înșiruim | să înșiruiți | să înșiruie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înșiruie | înșiruiți | |||||
negative | nu înșirui | nu înșiruiți |