înțepa

Romanian

Etymology

From în +‎ țeapă (“thorn, prick”). Compare Aromanian ntsap, ntsãpari, Italian inzeppare (“to wedge”).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a înțepa (third-person singular present înțeapă, past participle înțepat, third-person subjunctive înțepe) 1st conjugation

1. to sting, prick, (of insects) bite

   Synonym: pișca

Conjugation

    conjugation of înțepa (first conjugation, no infix)

infinitive			a înțepa
gerund			înțepând
past participle			înțepat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înțep	înțepi	înțeapă	înțepăm	înțepați	înțeapă
	imperfect	înțepam	înțepai	înțepa	înțepam	înțepați	înțepau
	simple perfect	înțepai	înțepași	înțepă	înțeparăm	înțeparăți	înțepară
	pluperfect	înțepasem	înțepaseși	înțepase	înțepaserăm	înțepaserăți	înțepaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înțep	să înțepi	să înțepe	să înțepăm	să înțepați	să înțepe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înțeapă			înțepați
	negative		nu înțepa			nu înțepați

Derived terms

• înțepare
• înțepătură

See also

• străpunge