înaurit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of înauri.
Adjective[edit]
înaurit m or n (feminine singular înaurită, masculine plural înauriți, feminine and neuter plural înaurite)
Declension[edit]
Declension of înaurit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înaurit | înaurită | înauriți | înaurite | ||
| definite | înauritul | înaurita | înauriții | înauritele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înaurit | înaurite | înauriți | înaurite | ||
| definite | înauritului | înauritei | înauriților | înauritelor | |||