înavuțit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of înavuți.
Noun[edit]
înavuțit n (plural înavuțituri)
Declension[edit]
Declension of înavuțit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) înavuțit | înavuțitul | (niște) înavuțituri | înavuțiturile |
genitive/dative | (unui) înavuțit | înavuțitului | (unor) înavuțituri | înavuțiturilor |
vocative | înavuțitule | înavuțiturilor |
Verb[edit]
înavuțit (past participle of înavuți)