încălța

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin *incalceāre, or from în + Latin calceāre, present active infinitive of calceō. Compare Aromanian ncaltsu, ncãltsari, French enchausser.

Verb

a încălța (third-person singular present încalță, past participle încălțat) 1st conj.

1. to put on shoes or other footwear
2. (figuratively) to trick, fool

Conjugation

    conjugation of încălța (first conjugation, no infix)

infinitive			a încălța
gerund			încălțând
past participle			încălțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încalț	încalți	încalță	încălțăm	încălțați	încalță
	imperfect	încălțam	încălțai	încălța	încălțam	încălțați	încălțau
	simple perfect	încălțai	încălțași	încălță	încălțarăm	încălțarăți	încălțară
	pluperfect	încălțasem	încălțaseși	încălțase	încălțaserăm	încălțaserăți	încălțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încalț	să încalți	să încalțe	să încălțăm	să încălțați	să încalțe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încalță			încălțați
	negative		nu încălța			nu încălțați

Synonyms

• (trick): păcăli, înșela

Antonyms

• (put on shoes): descălța

Derived terms

• încălțare

Related terms

• încălțăminte