încolăcitură
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
încolăcitură f (plural încolăcituri)
Declension[edit]
Declension of încolăcitură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) încolăcitură | încolăcitura | (niște) încolăciture | încolăciturele |
| genitive/dative | (unei) încolăciture | încolăciturei | (unor) încolăciture | încolăciturelor |
| vocative | încolăcitură, încolăcituro | încolăciturelor | ||