încununa
Romanian
Etymology
în- + cunună, cf. cununa, also încorona. Compare Aromanian ncurun, ncurunari.
Verb
a încununa (third-person singular present încunună, past participle încununat) 1st conj.
- to crown
Conjugation
conjugation of încununa (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încununa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încununând | ||||||
| past participle | încununat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încunun | încununi | încunună | încununăm | încununați | încunună | |
| imperfect | încununam | încununai | încununa | încununam | încununați | încununau | |
| simple perfect | încununai | încununași | încunună | încununarăm | încununarăți | încununară | |
| pluperfect | încununasem | încununaseși | încununase | încununaserăm | încununaserăți | încununaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încunun | să încununi | să încunune | să încununăm | să încununați | să încunune | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încunună | încununați | |||||
| negative | nu încununa | nu încununați | |||||