încuraja
Romanian
Etymology
From (deprecated template usage) [etyl] French encourager.
Verb
a încuraja (third-person singular present încurajează, past participle încurajat) 1st conj.
- to encourage
Conjugation
conjugation of încuraja (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a încuraja | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încurajând | ||||||
| past participle | încurajat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încurajez | încurajezi | încurajează | încurajăm | încurajați | încurajează | |
| imperfect | încurajam | încurajai | încuraja | încurajam | încurajați | încurajau | |
| simple perfect | încurajai | încurajași | încurajă | încurajarăm | încurajarăți | încurajară | |
| pluperfect | încurajasem | încurajaseși | încurajase | încurajaserăm | încurajaserăți | încurajaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încurajez | să încurajezi | să încurajeze | să încurajăm | să încurajați | să încurajeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încurajează | încurajați | |||||
| negative | nu încuraja | nu încurajați | |||||