îndreptăți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a îndreptăți (third-person singular present îndreptățește, past participle îndreptățit) 4th conj.
- to be entitled
Conjugation[edit]
conjugation of îndreptăți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a îndreptăți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îndreptățind | ||||||
| past participle | îndreptățit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îndreptățesc | îndreptățești | îndreptățește | îndreptățim | îndreptățiți | îndreptățesc | |
| imperfect | îndreptățeam | îndreptățeai | îndreptățea | îndreptățeam | îndreptățeați | îndreptățeau | |
| simple perfect | îndreptății | îndreptățiși | îndreptăți | îndreptățirăm | îndreptățirăți | îndreptățiră | |
| pluperfect | îndreptățisem | îndreptățiseși | îndreptățise | îndreptățiserăm | îndreptățiserăți | îndreptățiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îndreptățesc | să îndreptățești | să îndreptățească | să îndreptățim | să îndreptățiți | să îndreptățească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îndreptățește | îndreptățiți | |||||
| negative | nu îndreptăți | nu îndreptățiți | |||||