înfulica
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a înfulica (third-person singular present înfulică, past participle înfulicat) 1st conj.
- Alternative form of înfuleca
Conjugation[edit]
conjugation of înfulica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înfulica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfulicând | ||||||
| past participle | înfulicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfulic | înfulici | înfulică | înfulicăm | înfulicați | înfulică | |
| imperfect | înfulicam | înfulicai | înfulica | înfulicam | înfulicați | înfulicau | |
| simple perfect | înfulicai | înfulicași | înfulică | înfulicarăm | înfulicarăți | înfulicară | |
| pluperfect | înfulicasem | înfulicaseși | înfulicase | înfulicaserăm | înfulicaserăți | înfulicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfulic | să înfulici | să înfulice | să înfulicăm | să înfulicați | să înfulice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfulică | înfulicați | |||||
| negative | nu înfulica | nu înfulicați | |||||