îngăima
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown.
Verb
[edit]a îngăima (third-person singular present îngăimă, past participle îngăimat) 1st conj.
- to mutter
Conjugation
[edit] conjugation of îngăima (first conjugation, no infix)
| infinitive | a îngăima | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îngăimând | ||||||
| past participle | îngăimat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îngăim | îngăimi | îngăimă | îngăimăm | îngăimați | îngăimă | |
| imperfect | îngăimam | îngăimai | îngăima | îngăimam | îngăimați | îngăimau | |
| simple perfect | îngăimai | îngăimași | îngăimă | îngăimarăm | îngăimarăți | îngăimară | |
| pluperfect | îngăimasem | îngăimaseși | îngăimase | îngăimaserăm | îngăimaserăți | îngăimaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îngăim | să îngăimi | să îngăime | să îngăimăm | să îngăimați | să îngăime | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îngăimă | îngăimați | |||||
| negative | nu îngăima | nu îngăimați | |||||
Further reading
[edit]- îngăima in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)