înghimpa

Romanian

Etymology

From în- +‎ ghimpe.

Verb

a înghimpa (third-person singular present înghimpă, past participle înghimpat) 1st conjugation

1. to prick

Conjugation

    conjugation of înghimpa (first conjugation, no infix)

infinitive			a înghimpa
gerund			înghimpând
past participle			înghimpat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înghimp	înghimpi	înghimpă	înghimpăm	înghimpați	înghimpă
	imperfect	înghimpam	înghimpai	înghimpa	înghimpam	înghimpați	înghimpau
	simple perfect	înghimpai	înghimpași	înghimpă	înghimparăm	înghimparăți	înghimpară
	pluperfect	înghimpasem	înghimpaseși	înghimpase	înghimpaserăm	înghimpaserăți	înghimpaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înghimp	să înghimpi	să înghimpe	să înghimpăm	să înghimpați	să înghimpe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înghimpă			înghimpați
	negative		nu înghimpa			nu înghimpați

References

• înghimpa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN