îngloba
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French englober.
Verb[edit]
a îngloba (third-person singular present înglobează, past participle înglobat) 1st conj.
- to encompass
Conjugation[edit]
conjugation of îngloba (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a îngloba | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înglobând | ||||||
| past participle | înglobat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înglobez | înglobezi | înglobează | înglobăm | înglobați | înglobează | |
| imperfect | înglobam | înglobai | îngloba | înglobam | înglobați | înglobau | |
| simple perfect | înglobai | înglobași | înglobă | înglobarăm | înglobarăți | înglobară | |
| pluperfect | înglobasem | înglobaseși | înglobase | înglobaserăm | înglobaserăți | înglobaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înglobez | să înglobezi | să înglobeze | să înglobăm | să înglobați | să înglobeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înglobează | înglobați | |||||
| negative | nu îngloba | nu înglobați | |||||