înlemni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înlemni (third-person singular present înlemnește, past participle înlemnit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of înlemni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înlemni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înlemnind | ||||||
| past participle | înlemnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înlemnesc | înlemnești | înlemnește | înlemnim | înlemniți | înlemnesc | |
| imperfect | înlemneam | înlemneai | înlemnea | înlemneam | înlemneați | înlemneau | |
| simple perfect | înlemnii | înlemniși | înlemni | înlemnirăm | înlemnirăți | înlemniră | |
| pluperfect | înlemnisem | înlemniseși | înlemnise | înlemniserăm | înlemniserăți | înlemniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înlemnesc | să înlemnești | să înlemnească | să înlemnim | să înlemniți | să înlemnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înlemnește | înlemniți | |||||
| negative | nu înlemni | nu înlemniți | |||||