înnoi
Romanian
Etymology
From nou.
Verb
a înnoi (third-person singular present înnoiește, past participle înnoit) 4th conj.
- to renew
Conjugation
conjugation of înnoi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înnoi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înnoind | ||||||
| past participle | înnoit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înnoiesc | înnoiești | înnoiește | înnoim | înnoiți | înnoiesc | |
| imperfect | înnoiam | înnoiai | înnoia | înnoiam | înnoiați | înnoiau | |
| simple perfect | înnoii | înnoiși | înnoi | înnoirăm | înnoirăți | înnoiră | |
| pluperfect | înnoisem | înnoiseși | înnoise | înnoiserăm | înnoiserăți | înnoiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înnoiesc | să înnoiești | să înnoiască | să înnoim | să înnoiți | să înnoiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înnoiește | înnoiți | |||||
| negative | nu înnoi | nu înnoiți | |||||