înregimenta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French enrégimenter.
Verb[edit]
a înregimenta (third-person singular present înregimentează, past participle înregimentat) 1st conj.
- to regiment
Conjugation[edit]
conjugation of înregimenta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înregimenta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înregimentând | ||||||
| past participle | înregimentat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înregimentez | înregimentezi | înregimentează | înregimentăm | înregimentați | înregimentează | |
| imperfect | înregimentam | înregimentai | înregimenta | înregimentam | înregimentați | înregimentau | |
| simple perfect | înregimentai | înregimentași | înregimentă | înregimentarăm | înregimentarăți | înregimentară | |
| pluperfect | înregimentasem | înregimentaseși | înregimentase | înregimentaserăm | înregimentaserăți | înregimentaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înregimentez | să înregimentezi | să înregimenteze | să înregimentăm | să înregimentați | să înregimenteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înregimentează | înregimentați | |||||
| negative | nu înregimenta | nu înregimentați | |||||