înstrăina
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înstrăina (third-person singular present înstrăinează, past participle înstrăinat) 1st conj.
- to alienate
Conjugation[edit]
conjugation of înstrăina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înstrăina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înstrăinând | ||||||
| past participle | înstrăinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înstrăinez | înstrăinezi | înstrăinează | înstrăinăm | înstrăinați | înstrăinează | |
| imperfect | înstrăinam | înstrăinai | înstrăina | înstrăinam | înstrăinați | înstrăinau | |
| simple perfect | înstrăinai | înstrăinași | înstrăină | înstrăinarăm | înstrăinarăți | înstrăinară | |
| pluperfect | înstrăinasem | înstrăinaseși | înstrăinase | înstrăinaserăm | înstrăinaserăți | înstrăinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înstrăinez | să înstrăinezi | să înstrăineze | să înstrăinăm | să înstrăinați | să înstrăineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înstrăinează | înstrăinați | |||||
| negative | nu înstrăina | nu înstrăinați | |||||