întreba
See also: întrebă
Romanian
Etymology
From Latin interrogāre, present active infinitive of interrogō. Doublet of the borrowing interoga.
Verb
a întreba (third-person singular present întreabă, past participle întrebat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of întreba (first conjugation, no infix)
| infinitive | a întreba | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întrebând | ||||||
| past participle | întrebat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întreb | întrebi | întreabă | întrebăm | întrebați | întreabă | |
| imperfect | întrebam | întrebai | întreba | întrebam | întrebați | întrebau | |
| simple perfect | întrebai | întrebași | întrebă | întrebarăm | întrebarăți | întrebară | |
| pluperfect | întrebasem | întrebaseși | întrebase | întrebaserăm | întrebaserăți | întrebaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întreb | să întrebi | să întrebe | să întrebăm | să întrebați | să întrebe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întreabă | întrebați | |||||
| negative | nu întreba | nu întrebați | |||||