Jump to content

întreguleț

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

    From întreg + -uleț.

    Adjective

    [edit]

    întreguleț m or n (feminine singular întreguleață, masculine plural întreguleți, feminine/neuter plural întregulețe)

    1. diminutive of întreg

    Declension

    [edit]
    Declension of întreguleț
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite întreguleț întreguleață întreguleți întregulețe
    definite întregulețul întreguleața întreguleții întregulețele
    genitive-
    dative
    indefinite întreguleț întregulețe întreguleți întregulețe
    definite întregulețului întreguleței întreguleților întregulețelor