întrerumpe
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a întrerumpe (third-person singular present întrerumpe, past participle întrerumpt) 3rd conj.
- Alternative form of întrerupe
Conjugation[edit]
conjugation of întrerumpe (third conjugation, past participle in -pt)
| infinitive | a întrerumpe | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întrerumpând | ||||||
| past participle | întrerumpt | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întrerump | întrerumpi | întrerumpe | întrerumpem | întrerumpeți | întrerump | |
| imperfect | întrerumpeam | întrerumpeai | întrerumpea | întrerumpeam | întrerumpeați | întrerumpeau | |
| simple perfect | întrerumpsei | întrerumpseși | întrerumpse | întrerumpserăm | întrerumpserăți | întrerumpseră | |
| pluperfect | întrerumpsesem | întrerumpseseși | întrerumpsese | întrerumpseserăm | întrerumpseserăți | întrerumpseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întrerump | să întrerumpi | să întrerumpă | să întrerumpem | să întrerumpeți | să întrerumpă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întrerumpe | întrerumpeți | |||||
| negative | nu întrerumpe | nu întrerumpeți | |||||