întretăia
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a întretăia (third-person singular present întretaie, past participle întretăiat) 1st conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of întretăia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a întretăia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întretăind | ||||||
| past participle | întretăiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întretăi | întretăi | întretăie | întretăiem | întretăiați | întretăie | |
| imperfect | întretăiam | întretăiai | întretăia | întretăiam | întretăiați | întretăiau | |
| simple perfect | întretăiai | întretăiași | întretăie | întretăiarăm | întretăiarăți | întretăiară | |
| pluperfect | întretăiasem | întretăiaseși | întretăiase | întretăiaserăm | întretăiaserăți | întretăiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întretăi | să întretăi | să întretăie | să întretăiem | să întretăiați | să întretăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întretăie | întretăiați | |||||
| negative | nu întretăia | nu întretăiați | |||||