întristăciune

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From întrista +‎ -ăciune.

Noun

[edit]

întristăciune f (plural întristăciuni)

  1. (obsolete) sadness

Declension

[edit]

References

[edit]
  • întristăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN