înveșnici
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a înveșnici (third-person singular present înveșnicește, past participle înveșnicit) 4th conj.
- to eternalize
Conjugation
[edit] conjugation of înveșnici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înveșnici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înveșnicind | ||||||
| past participle | înveșnicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înveșnicesc | înveșnicești | înveșnicește | înveșnicim | înveșniciți | înveșnicesc | |
| imperfect | înveșniceam | înveșniceai | înveșnicea | înveșniceam | înveșniceați | înveșniceau | |
| simple perfect | înveșnicii | înveșniciși | înveșnici | înveșnicirăm | înveșnicirăți | înveșniciră | |
| pluperfect | înveșnicisem | înveșniciseși | înveșnicise | înveșniciserăm | înveșniciserăți | înveșniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înveșnicesc | să înveșnicești | să înveșnicească | să înveșnicim | să înveșniciți | să înveșnicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înveșnicește | înveșniciți | |||||
| negative | nu înveșnici | nu înveșniciți | |||||