înviere
Romanian
Etymology
Noun
înviere f (plural învieri)
Declension
Declension of înviere
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) înviere | învierea | (niște) învieri | învierile |
| genitive/dative | (unei) învieri | învierii | (unor) învieri | învierilor |
| vocative | înviere, înviereo | învierilor | ||