învinețit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of învineți.
Adjective[edit]
învinețit m or n (feminine singular învinețită, masculine plural învinețiți, feminine and neuter plural învinețite)
Declension[edit]
Declension of învinețit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | învinețit | învinețită | învinețiți | învinețite | ||
| definite | învinețitul | învinețita | învinețiții | învinețitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | învinețit | învinețite | învinețiți | învinețite | ||
| definite | învinețitului | învinețitei | învinețiților | învinețitelor | |||