învinui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a învinui (third-person singular present învinuiește, past participle învinuit) 4th conj.
- to accuse
Conjugation[edit]
conjugation of învinui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a învinui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învinuind | ||||||
| past participle | învinuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învinuiesc | învinuiești | învinuiește | învinuim | învinuiți | învinuiesc | |
| imperfect | învinuiam | învinuiai | învinuia | învinuiam | învinuiați | învinuiau | |
| simple perfect | învinuii | învinuiși | învinui | învinuirăm | învinuirăți | învinuiră | |
| pluperfect | învinuisem | învinuiseși | învinuise | învinuiserăm | învinuiserăți | învinuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învinuiesc | să învinuiești | să învinuiască | să învinuim | să învinuiți | să învinuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învinuiește | învinuiți | |||||
| negative | nu învinui | nu învinuiți | |||||