înviorat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of înviora.
Adjective[edit]
înviorat m or n (feminine singular înviorată, masculine plural înviorați, feminine and neuter plural înviorate)
Declension[edit]
Declension of înviorat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | înviorat | înviorată | înviorați | înviorate | ||
definite | învioratul | înviorata | înviorații | învioratele | |||
genitive/ dative |
indefinite | înviorat | înviorate | înviorați | înviorate | ||
definite | învioratului | învioratei | învioraților | învioratelor |
Verb[edit]
înviorat (past participle of înviora)