șănțuit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of șănțui.
Adjective[edit]
șănțuit m or n (feminine singular șănțuită, masculine plural șănțuiți, feminine and neuter plural șănțuite)
Declension[edit]
Declension of șănțuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | șănțuit | șănțuită | șănțuiți | șănțuite | ||
| definite | șănțuitul | șănțuita | șănțuiții | șănțuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | șănțuit | șănțuite | șănțuiți | șănțuite | ||
| definite | șănțuitului | șănțuitei | șănțuiților | șănțuitelor | |||
Verb[edit]
șănțuit (past participle of șănțui)
- past participle of șănțui