șfărui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a șfărui (third-person singular present șfăruiește, past participle șfăruit) 4th conj.
- to tie with a rope
Conjugation[edit]
conjugation of șfărui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șfărui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șfăruind | ||||||
| past participle | șfăruit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șfăruiesc | șfăruiești | șfăruiește | șfăruim | șfăruiți | șfăruiesc | |
| imperfect | șfăruiam | șfăruiai | șfăruia | șfăruiam | șfăruiați | șfăruiau | |
| simple perfect | șfăruii | șfăruiși | șfărui | șfăruirăm | șfăruirăți | șfăruiră | |
| pluperfect | șfăruisem | șfăruiseși | șfăruise | șfăruiserăm | șfăruiserăți | șfăruiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șfăruiesc | să șfăruiești | să șfăruiască | să șfăruim | să șfăruiți | să șfăruiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șfăruiește | șfăruiți | |||||
| negative | nu șfărui | nu șfăruiți | |||||