șperț
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from German Sperrzeug.
Noun[edit]
șperț n (plural șperțuri)
Declension[edit]
Declension of șperț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) șperț | șperțul | (niște) șperțuri | șperțurile |
| genitive/dative | (unui) șperț | șperțului | (unor) șperțuri | șperțurilor |
| vocative | șperțule | șperțurilor | ||