întina
See also: înțina
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From tină.
Verb
[edit]a întina (third-person singular present întinează, past participle întinat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of întina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a întina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întinând | ||||||
past participle | întinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întinez | întinezi | întinează | întinăm | întinați | întinează | |
imperfect | întinam | întinai | întina | întinam | întinați | întinau | |
simple perfect | întinai | întinași | întină | întinarăm | întinarăți | întinară | |
pluperfect | întinasem | întinaseși | întinase | întinaserăm | întinaserăți | întinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întinez | să întinezi | să întineze | să întinăm | să întinați | să întineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întinează | întinați | |||||
negative | nu întina | nu întinați |