treiera
Romanian
Etymology
From Latin tribulāre, present active infinitive of tribulō.
Verb
a treiera (third-person singular present treieră, past participle treierat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of treiera (first conjugation, no infix)
| infinitive | a treiera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | treierând | ||||||
| past participle | treierat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | treier | treieri | treieră | treierăm | treierați | treieră | |
| imperfect | treieram | treierai | treiera | treieram | treierați | treierau | |
| simple perfect | treierai | treierași | treieră | treierarăm | treierarăți | treierară | |
| pluperfect | treierasem | treieraseși | treierase | treieraserăm | treieraserăți | treieraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să treier | să treieri | să treiere | să treierăm | să treierați | să treiere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | treieră | treierați | |||||
| negative | nu treiera | nu treierați | |||||