terț

See also: tert and tert-

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian terzo, Latin tertius. Compare the inherited doublet terțiu and tărțiu, cf. also anțărț.

Pronunciation

• IPA^(key): /tert͡s/

Adjective

terț m or n (feminine singular terță, masculine plural terți, feminine and neuter plural terțe)

1. third

Declension

Declension of terț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	terț		terță	terți	terțe
	definite	terțul		terța	terții	terțele
genitive/ dative	indefinite	terț		terțe	terți	terțe
	definite	terțului		terței	terților	terțelor

Synonyms

• al treilea

Related terms

• terță
• terțiar
• terțet

Noun

terț m (plural terți)

1. third person
2. third party

Declension

Declension of terț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) terț	terțul	(niște) terți	terții
genitive/dative	(unui) terț	terțului	(unor) terți	terților
vocative	terțule		terților