încrucișa

Romanian

Etymology

From în- +‎ cruciș +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.kru.t͡ʃiˈʃa/

Verb

a încrucișa (third-person singular present încrucișează, past participle încrucișat) 1st conj.

1. to cross

Conjugation

    conjugation of încrucișa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a încrucișa
gerund			încrucișând
past participle			încrucișat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încrucișez	încrucișezi	încrucișează	încrucișăm	încrucișați	încrucișează
	imperfect	încrucișam	încrucișai	încrucișa	încrucișam	încrucișați	încrucișau
	simple perfect	încrucișai	încrucișași	încrucișă	încrucișarăm	încrucișarăți	încrucișară
	pluperfect	încrucișasem	încrucișaseși	încrucișase	încrucișaserăm	încrucișaserăți	încrucișaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încrucișez	să încrucișezi	să încrucișeze	să încrucișăm	să încrucișați	să încrucișeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încrucișează			încrucișați
	negative		nu încrucișa			nu încrucișați

Derived terms

• încrucișare
• încrucișat