acuza
Romanian
Etymology
Borrowed from French accuser, Latin accūsāre, present active infinitive of accūsō.
Verb
a acuza (third-person singular present acuză, past participle acuzat) 1st conj.
- to accuse
Conjugation
conjugation of acuza (first conjugation, no infix)
| infinitive | a acuza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | acuzând | ||||||
| past participle | acuzat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | acuz | acuzi | acuză | acuzăm | acuzați | acuză | |
| imperfect | acuzam | acuzai | acuza | acuzam | acuzați | acuzau | |
| simple perfect | acuzai | acuzași | acuză | acuzarăm | acuzarăți | acuzară | |
| pluperfect | acuzasem | acuzaseși | acuzase | acuzaserăm | acuzaserăți | acuzaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să acuz | să acuzi | să acuze | să acuzăm | să acuzați | să acuze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | acuză | acuzați | |||||
| negative | nu acuza | nu acuzați | |||||