agăța

See also: agata, Agata, ágata, Agáta, Ágata, and Àgata

Romanian

Alternative forms

• acăța

Etymology

From the variant form acăța, from Vulgar Latin *accaptiāre, from Late Latin captiāre, present active infinitive of captiō (“catch”), from Latin captō.

Pronunciation

• IPA^(key): [a.ɡəˈt͡sa]

Verb

a agăța (third-person singular present agață, past participle agățat) 1st conj.

1. to suspend, to hang
2. to hook
3. to catch

Conjugation

    conjugation of agăța (first conjugation, no infix)

infinitive			a agăța
gerund			agățând
past participle			agățat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	agăț	agăți	agață	agățăm	agățați	agață
	imperfect	agățam	agățai	agăța	agățam	agățați	agățau
	simple perfect	agățai	agățași	agăță	agățarăm	agățarăți	agățară
	pluperfect	agățasem	agățaseși	agățase	agățaserăm	agățaserăți	agățaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să agăț	să agăți	să agațe	să agățăm	să agățați	să agațe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		agață			agățați
	negative		nu agăța			nu agățați

Synonyms

• (hang): atârna
• (catch): prinde

Derived terms

• agățare
• agățătoare

Related terms

• cață

See also

• spânzura