amorți
See also: amorti
Romanian
Etymology
From a Vulgar Latin root *ammortīre, from admortīre, from Latin mortus. Compare Aromanian amurtsãscu, amurtsãri, French amortir, Italian ammortire.
Verb
a amorți (third-person singular present amorțește, past participle amorțit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of amorți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a amorți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | amorțind | ||||||
| past participle | amorțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | amorțesc | amorțești | amorțește | amorțim | amorțiți | amorțesc | |
| imperfect | amorțeam | amorțeai | amorțea | amorțeam | amorțeați | amorțeau | |
| simple perfect | amorții | amorțiși | amorți | amorțirăm | amorțirăți | amorțiră | |
| pluperfect | amorțisem | amorțiseși | amorțise | amorțiserăm | amorțiserăți | amorțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să amorțesc | să amorțești | să amorțească | să amorțim | să amorțiți | să amorțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | amorțește | amorțiți | |||||
| negative | nu amorți | nu amorțiți | |||||