arător

See also: arator and arãtor

Romanian

Etymology

Inherited from Latin arātor, with adjectival senses derived from arātōrius.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.rəˈtor/

Adjective

arător m or n (feminine singular arătoare, masculine plural arători, feminine/neuter plural arătoare)

1. (rare, of land) arable

   Synonym: arabil

Declension

Declension of arător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	arător		arătoare	arători	arătoare
	definite	arătorul		arătoarea	arătorii	arătoarele
genitive- dative	indefinite	arător		arătoare	arători	arătoare
	definite	arătorului		arătoarei	arătorilor	arătoarelor

Noun

arător m (plural arători)

1. (rare) ploughman

   Synonym: plugar

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	arător	arătorul	arători	arătorii
genitive-dative	arător	arătorului	arători	arătorilor
vocative	arătorule		arătorilor

Related terms

• ara
• arat
• arătură