aristotelic
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French aristotélique. By surface analysis, Aristotel + -ic.
Adjective[edit]
aristotelic m or n (feminine singular aristotelică, masculine plural aristotelici, feminine and neuter plural aristotelice)
Declension[edit]
Declension of aristotelic
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | aristotelic | aristotelică | aristotelici | aristotelice | ||
definite | aristotelicul | aristotelica | aristotelicii | aristotelicele | |||
genitive/ dative |
indefinite | aristotelic | aristotelice | aristotelici | aristotelice | ||
definite | aristotelicului | aristotelicei | aristotelicilor | aristotelicelor |