atrățel
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Hungarian aracél.
Noun[edit]
atrățel m (plural atrăței)
Declension[edit]
Declension of atrățel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) atrățel | atrățelul | (niște) atrăței | atrățeii |
genitive/dative | (unui) atrățel | atrățelului | (unor) atrăței | atrățeilor |
vocative | atrățelule | atrățeilor |