autoîncântare

Romanian

Etymology

From auto- +‎ încântare.

Noun

autoîncântare f (uncountable)

1. self-delusion

Declension

declension of autoîncântare (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) autoîncântare	autoîncântarea
genitive/dative	(unei) autoîncântari	autoîncântarii
vocative	autoîncântare, autoîncântareo