Jump to content

bălmăjitor

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From bălmăji +‎ -tor.

Adjective

[edit]

bălmăjitor m or n (feminine singular bălmăjitoare, masculine plural bălmăjitori, feminine/neuter plural bălmăjitoare)

  1. muttering

Declension

[edit]
Declension of bălmăjitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite bălmăjitor bălmăjitoare bălmăjitori bălmăjitoare
definite bălmăjitorul bălmăjitoarea bălmăjitorii bălmăjitoarele
genitive-
dative
indefinite bălmăjitor bălmăjitoare bălmăjitori bălmăjitoare
definite bălmăjitorului bălmăjitoarei bălmăjitorilor bălmăjitoarelor

References

[edit]
  • bălmăjitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN