binomilause
Finnish
Etymology
binomi (“binomial”) + lause (“theorem”)
Pronunciation
- Hyphenation: bi‧no‧mi‧lau‧se
Noun
binomilause
Declension
Inflection of binomilause (Kotus type 48/hame, no gradation) | ||||
---|---|---|---|---|
nominative | binomilause | binomilauseet | ||
genitive | binomilauseen | binomilauseiden binomilauseitten | ||
partitive | binomilausetta | binomilauseita | ||
illative | binomilauseeseen | binomilauseisiin binomilauseihin | ||
singular | plural | |||
nominative | binomilause | binomilauseet | ||
accusative | nom. | binomilause | binomilauseet | |
gen. | binomilauseen | |||
genitive | binomilauseen | binomilauseiden binomilauseitten | ||
partitive | binomilausetta | binomilauseita | ||
inessive | binomilauseessa | binomilauseissa | ||
elative | binomilauseesta | binomilauseista | ||
illative | binomilauseeseen | binomilauseisiin binomilauseihin | ||
adessive | binomilauseella | binomilauseilla | ||
ablative | binomilauseelta | binomilauseilta | ||
allative | binomilauseelle | binomilauseille | ||
essive | binomilauseena | binomilauseina | ||
translative | binomilauseeksi | binomilauseiksi | ||
abessive | binomilauseetta | binomilauseitta | ||
instructive | — | binomilausein | ||
comitative | See the possessive forms below. |